OFICIAL // Discursul INTEGRAL al președintelui Maia Sandu de la Curtea Constituțională

Te rugăm să distribui acest articol:

Onorată Curte, onorați judecători ai Înaltei Curți

Pornind de la importanța obiectului examinării și din respect față de Curtea Constituțională, am decis să vin personal astăzi să-mi susțin punctul de vedere.

Obiectul sesizării este unul foarte important nu doar pentru justiția constituțională din țara noastră, dar și pentru statul Republica Moldova și cetățenii săi.

Prin sesizarea depusă, am solicitat Înaltei Curți constatarea circumstanțelor pentru dizolvarea Parlamentului.

Voi prezenta cronologic cum s-au derulat evenimentele, după care voi prezenta argumentele juridice, prin care susțin că sunt întrunite circumstanțele pentru dizolvarea Parlamentului.

1) La 23 decembrie 2020, în scopul declarat al declanșării alegerilor parlamentare anticipate, Ion Chicu, în prezența Președintelui Parlamentului Republicii Moldova, și-a anunțat demisia din funcția de Prim-ministru. Acest lucru a implicat demisia întregului Guvern.

2) Pe 28 decembrie 2020, am organizat consultări cu fracțiunile și grupurile parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru. Niciuna dintre fracțiunile parlamentare nu a înaintat candidat la funcția de Prim-ministru, toate indicând că pledează pentru alegeri parlamentare anticipate.

3) În lipsa oricăror acțiuni din partea fracțiunilor parlamentare, la 27 ianuarie 2021, am emis Decretul nr.25-IX prin care am desemnat-o pe dna Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

4) Pe 11 februarie 2021, în ședința plenară a Parlamentului, candidatul desemnat a prezentat programul de activitate și întreaga listă a Guvernului, iar Parlamentul nu a acordat vot de încredere guvernului propus.

5) La 11 februarie 2021, au avut loc noi consultări potrivit art.98 alin.(1) din Constituție. La finalizarea acestora, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.32-IX din 11 februarie 2021, a fost desemnată repetat doamna Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru.

6) Ulterior, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 6 din 23 februarie 2021, a fost declarat neconstituțional Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru. Totodată, Curtea a dispus că fracțiunile parlamentare şi Președintele Republicii Moldova trebuie să recurgă la noi consultări.

7) La 16 martie 2021, am desfășurat noi consultări cu fracțiunile și grupurile parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de Prim-ministru. În aceeași zi, constatând retragerea candidatului susținut de majoritatea parlamentară, dna Mariana Durleșteanu, am emis Decretul nr. 47-IX, prin care l-am desemnat pe dl Igor Grosu în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru al Guvernului.

8) La 17 martie 2021, un grup de deputați în Parlament au depus o sesizare prin care au solicitat Curții Constituționale controlul constituționalității Decretului prin care domnul Igor Grosu a fost desemnat în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru. Iar la 22 martie 2021 Curtea Constituțională a recunoscut constituțional Decretul în cauză.

9) La 25 martie 2021, deși a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței plenare, examinarea subiectului cu privire la acordarea votului de încredere listei și Programului de activitate a Guvernului a eșuat din cauza neîntrunirii cerinţei de cvorum. Fracțiunile parlamentare PSRM și partidul „Șor” (incluzând platforma „Pentru Moldova”) au blocat deliberat şedinţa plenară prin părăsirea sălii legislativului. Președintele Parlamentului a anunțat, în două rânduri, că lipsa cvorumului echivalează cu eșuarea tentativei de învestitură a Guvernului sau, în sensul art.85 alin.(2) din Constituție, cu respingerea solicitării de învestitură.

10) La 26 și 29 martie 2021, am organizat consultări în sensul art.85 alin.(1) din Legea Supremă cu fracțiunile și grupurile parlamentare.

De ce consider că există circumstanțele constituționale de dizolvare a actualului legislativ?

Constituția Republicii Moldova prevede două situații în care Parlamentul urmează a fi dizolvat, acestea fiind indicate la art.85 alin.(1) și (2), din care citez:

„(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.

(2) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.”

Înalta Curte a interpretat și a explicat în repetate rânduri prevederile articolului respectiv.

Astfel, prin Hotărârea sa nr.30 din 1 octombrie 2013 Înalta Curte a statuat, citez:

„1. În sensul alineatului (1) al articolului 85 din Constituţie:

– termenul de 3 luni pentru dizolvarea Parlamentului se referă la blocarea procedurii de adoptare a legilor şi la imposibilitatea formării Guvernului;

– termenul de 3 luni începe să curgă de la data apariţiei circumstanţelor ce au determinat necesitatea formării unui nou Guvern, curge indiferent de declanşarea procedurilor de formare a noului Guvern sau/şi de efectuarea procedurilor prevăzute de alineatul (2) al articolului 85 din Constituţie, include perioadele de consultare a fracţiunilor parlamentare şi de efectuare a altor proceduri legale şi constituie termenul limită pentru formarea noului Guvern.

2. Termenul de 45 de zile cuprins la articolul 85 alin.(2) din Constituţie se include în termenul de 3 luni cuprins la articolul 85 alin.(1) din Constituţie.

3. În sensul alineatelor (1) şi (2) ale articolului 85 din Constituţie:

– dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de a dizolva Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea Guvernului intervine după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare şi respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură până la expirarea termenului de 3 luni;

– după expirarea termenului de 3 luni Preşedintele Republicii Moldova este obligat să dizolve Parlamentul dacă a eşuat formarea Guvernului, inclusiv dacă nu s-a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului.

Aceleași considerente au fost reiterate de Înalta Curte cu prilejul adoptării Hotărârii nr.29 din 24 noiembrie 2015.

Mai mult decât atât, Curtea, prin această hotărâre a explicat raționamentul imperativității dizolvării Parlamentului în situația eșuării învestirii unui guvern timp de 3 luni prin următoarele considerente de principiu:

– „[…] prerogativa Şefului statului de a dizolva Parlamentul constituie o garanţie constituţională care permite soluţionarea şi deblocarea unei crize instituţionale […];

– „[…] articolul 85 are calitatea de mecanism de echilibrare a puterilor, mecanism care se aplică în scopul evitării sau depăşirii unei crize instituţionale sau a unui conflict între puterea legislativă şi puterea executivă […];

– „[…] normele constituţionale urmăresc să asigure perpetuarea exercitării puterii de către instituţiile statului, iar situaţiile provizorii, precum interimatul, menite să evite crearea vidului de putere, trebuie să fie înlăturate cât mai curând […]”;

– „[…] prin dispoziţiile cuprinse în articolul 85 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie se urmăreşte restrângerea perioadei de criză politică şi instituţională şi asigurarea funcţionalităţii organelor constituţionale ale statului, iar prin atribuirea dreptului Preşedintelui de a dizolva Parlamentul se evită obstrucţionarea activităţii unei puteri în stat […]”.

În esență, în sensul acestor interpretări ale Constituției, rezultă că termenul de 3 luni este perioada maximă în care Constituția tolerează blocajele instituționale, soluționarea conflictelor dintre puterile statului și, totodată, „disfuncționalitatea” instituțiilor statului, fie că este vorba de Guvern, fie de Parlament.

După expirarea termenului de 3 luni în care nu s-a reușit formarea unui Guvern în interiorul Parlamentului, dizolvarea acestuia devine iminentă. Și asta deoarece principiul continuităţii şi funcţionalităţii depline a instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să prevaleze şi să determine aplicarea prioritară a acelor prevederi constituţionale care exclud pentru o perioadă mai mare de 3 luni situaţiile de criză politică sau instituţională. Așa fiind, la expirarea termenului general de 3 luni în care Constituția autorizează exercitarea de către Parlament a atribuțiilor sale de formare a Guvernului, Parlamentul devine de drept nefuncțional din perspectiva dreptului său de a forma Guvernul, astfel încât obiectivul constituțional de a asigura funcționalitatea instituțiilor statului atrage obligația Președintelui statului, în calitatea sa de garant al suveranității și de Șef al statului, de a dizolva Parlamentul.

Raportând aceste considerente ale instanței de contencios constituțional la obiectul prezentei sesizări, concluzionez că termenul de 3 luni în interiorul căruia urma a fi învestit un Guvern a început să curgă, potrivit par.48 din Hotărârea Curții nr.30/2013, de la demisia Guvernului condus de Ion Chicu – 23 decembrie 2020.

Cele 3 luni pe parcursul cărora trebuie învestit un Guvern au expirat la 23 martie 2021. Până la această dată, un nou Guvern nu a fost învestit, prin urmare, începând cu 24 martie 2021, survine consecința constituțională a dizolvării Parlamentului instituită la art. 85 alin. (1) din Constituție, Șefului Statului revenindu-i obligația constituțională de a pune în aplicare efectele constituționale de dizolvare a Parlamentului de legislatura a X-a.

Consider necesar de a evidenția că, în cazul de față, sunt cumulate atât circumstanțele de dizolvare de drept ale Parlamentului stabilite la art. 85 alin. (1) din Constituție, cât și cele stabilite la art. 85 alin. (2) din Constituție privind dizolvarea Parlamentului (cel puțin două tentative de învestire a unui guvern fiind epuizate).

Astfel, la data de 25 martie 2021, s-a consumat termenul de 45 de zile și cea de-a doua tentativă de formare a Guvernului, ceea ce constituie temei de dizolvare a Parlamentului în sensul art. 85 alin. (2) din Constituție. Parlamentul deliberat și-a asumat consecințe constituționale ale incapacității sale de a asigura funcționalitatea Guvernului în termenul și condițiile stabilite de Constituție.

Menționez că la 26 și, respectiv, 29 martie 2021 am organizat consultări cu toate fracțiunile și grupurile parlamentare, la acestea fiind puse în discuție, în principal, cele două tentative eșuate de acordare a votului de încredere Guvernului, dar și constatarea elementelor care justifică dizolvarea Parlamentului.

Vreau să precizez, la final, încă câteva aspecte.

În primul rând, am ajuns în situația în care vorbim astăzi despre constatarea circumstanțelor care justifică dizolvarea Parlamentului pentru că la 23 decembrie 2020, urmare a unei decizii politice luate de PSRM, a demisionat Prim-ministrul Ion Chicu. În al doilea rând, toate acțiunile mele s-au bazat atât pe litera, cât și pe spiritul Constituției.

Aș putea să vorbesc mult aici despre cum a fost ales acest Parlament, prin aplicarea sistemului electoral mixt adoptat contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția, despre traseismul mai multor deputați, despre numărul mare de legi adoptate de actualul Parlament în ultimele luni și declarate neconstituționale, despre adoptarea legilor fără acoperire financiară și cu aviz negativ de la guvern, despre faptul că acest Parlament a adoptat legea bugetului pentru anul 2021 cu un un deficit, care în mare măsură urma să fie acoperit prin finanțare externă și tot prin acțiunile sale Parlamentul a blocat asistența externă, făcând imposibilă implementarea legii bugetului așa cum a fost adoptată. Dar pentru că aceste constatări nu sunt strict juridice și ar putea depăși competența Curții Constituționale, nu o să continui. Ce vreau însă să punctez este că funcționalitatea unui Parlament nu se măsoară în numărul fotoliilor ocupate de deputați, ci în legalitatea acțiunilor acestora și în capacitatea lor de a urma Constituția și interesul național.

Reiterez că, în pofida faptului că la primele consultări, am văzut o majoritate covârșitoare de fracțiuni parlamentare care pledează pentru anticipate, am demarat procedurile constituționale necesare în încercarea de a numi un Guvern.

Atât atunci când am desemnat-o pe Natalia Gavrilița în calitate de candidat pentru funcția de Prim-ministru, cât și atunci când l-am desemnat pe Igor Grosu, am acționat pornind de la obiectivul de a oferi un guvern format din oameni onești și buni profesioniști. Nu am venit cu candidați de umplutură, care nu corespund rigorilor funcției, așa cum insinuează unii. În cazul în care Parlamentul ar fi votat pentru o echipă sau alta, am fi avut guvern pe deplin funcțional și dedicat rezolvării problemelor țării. Un guvern care, așa cum e spiritul Constituției, să lucreze pentru oameni, nu pentru grupurile de interese.

Parlamentul, în două rânduri, a respins propunerile mele. Dar Guvernul, conform jurisprudenței CC, este opera comună a Parlamentului și a Președintelui. Curtea a indicat că o majoritate parlamentară absolută are un cuvânt de spus și Președintele este obligat să desemneze candidatul acelei majorități. Însă, precum se știe, însuși candidatul acelei majorități s-a retras, declarând că a fost dus în eroare de către cei care i-au făcut propunerea. Și atunci, în lipsa unui candidat, am decis să mai acord o șansă Parlamentului.

În cazul ambelor propuneri am respectat Constituția și jurisprudența Curții Constituționale.

Onorată Curte,

Sunt conștientă de faptul că dizolvarea Parlamentului poate fi aplicată doar în ultima instanță, când toate celelalte căi de soluționare a crizei politice au fost epuizate. Noi astăzi ne aflăm exact în această situație de ultimă instanță. Acest Parlament a eșuat să numească un guvern, respingând cel puțin două cabinete propuse.

Această sesizare către CC este diferită prin natura ei – spre deosebire de alte spețe, dreptatea nu se face pentru una dintre părți. Dreptatea este cerută de cetățeni, or, aceasta este misiunea instituțiilor unui stat – să urmeze interesul cetățenilor. Iar dacă una dintre instituții eșuează în această misiune, Constituția stabilește calea pentru ca să se facă dreptate pentru cetățeni.

În temeiul celor menționate, solicit Onoratei Curți Constituționale să constate circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a X-a ca urmare a imposibilității formării Guvernului potrivit art.85 alin.(1) și (2) din Constituție.

Vă mulțumesc!

Te rugăm să distribui acest articol:

Site Footer

Share